| 1.
|
FUDUL'I, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna. ♦ A deveni fudul, îngâmfat. - Din fudul. Sursă
: DEX'98
( 27429)
- zaraza_joe |
| |
| 2.
|
FUDUL'I vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa. Sursă
: Sinonime
( 184924)
- siveco |
| |
| 3.
|
fudul'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. fudul'esc, imperf. 3 sg. fudule'a; conj. prez. 3 sg. si pl. fudule'ască
Sursă
: DOR
(247553)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE FUDUL//'I mă ~'esc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se ţine mândru; a-si da aere; a se făli; a se mândri. /Din fudul
Sursă
: NODEX
(335584)
- siveco |
| |
|
|